ÎN SURDINĂ

Vreme trece, vreme vine

Politics

Valorile lu’ Pește

Obișnuința ne face să privim către cel puternic și să-l punem la curent cu nevoile noastre, fără ca vreun moment să ne gândim ce putem oferi noi la schimb. „Cel puternic” în articolul de astăzi este statul. Cel învinuit întotdeauna de insuccesele noastre, cel pe care îl urâm când ne uităm la știri, cel despre care toți avem habar cum ar trebui să procedeze.

Statul ar trebui să aibă, ca scop primordial, medierea conflictelor dintre indivizi, dintre părți ale societății și conflictele sale de interese cu alte state. Ar trebui ca el să fie un actor neutru și competent în rezolvarea arbitrară a problemelor apărute în toate planurile ce țin de competența sa. De asemenea, societatea ar trebui să creeze un mediu prielnic dezvoltării și menținerii unui astfel de stat prin împărtășirea în rândurile sale a unor valori comune.

Un exemplu de valoare ce se poate încadra în condiția exprimată mai sus spune că viața trebuie protejată, perpetuată și, când situația o cere, salvată. Deci, viața în sine este o valoare pe care toți o împărtășim. Prin urmare, statul ar trebui să aibă, asemenea unei case, o temelie puternică pe care să se sprijine, iar una dintre pietrele sale de temelie să reprezinte „viața”.

Acestea fiind spuse, întrebare mea este: Ce se întâmplă atunci când societatea nu mai are puncte de referință sau înlocuiește pietrele din temelie cu nisip – ca să rămânem în analogie? Voi răspunde tot eu: Statul va orienta societatea în direcția pe care el o va dori. Foarte inexact, ar spune pe bună dreptate unii. Logic ar fi ca atunci când societatea, în personificarea unui părinte, își pierde orientarea și statul la rândul lui, asemenea unui copil, să fie în aceeași situație. Atunci cum ne explicăm Nazismul? Cum ne explicăm Comunismul? Cum ne explicăm toate stalele totalitare, indiferent de ideologia lor? Cum ne explicăm, una peste alta, ideologia în sine?

Fiind o structură formată tot din oameni, statul democratic simte imediat vidul creat de pierderea valorilor și se grăbește să-l umple. Destul de limitat și artificial, el va umple vidul tot cu idei emanate din societate. Idei care vor reprezenta cu adevărat doar o fracțiune a societății, dar o fracțiune care va avea câștig de cauză pentru că la momentul respectiv are „gura cea mai mare”, este cea mai vocală și „la modă”. De obicei, fracțiunea respectivă plăsmuiește o viziune radicală, antagonică și simplistă asupra lumii, împărțind-o în arieni și sub-oameni, proletariat și burghezie, progresiști și conservatori, mișcarea LGBTQ și Coaliția pentru Familie, știință și religie, etc..

Fără valori omul și, extrapolând, societatea sunt asemenea unui călător rătăcit care pe drumul său cere indicații oricăruia i se ivește în cale, sperând că va ajunge totuși undeva. Nietzsche spunea că după ce religia a pierdut atât de mult teren, omul își va crea propriile sale valori care să-i guverneze viața. Știm foarte bine ce valori și-a creat omul secolului XX, așa numit „rațional”. Nu cred că mai vrem un astfel de experiment, dar totuși îl trăim astăzi într-o anumită masură cât se poate de „pe viu”. Beneficiind de internet și de o educație precară, extremismul (de stânga sau de dreapta) crește asemenea unei plante bine feritilizate cu pesticide corporatiste.

Astăzi, 02.03.2021, stânga extremistă este puternică și are influență mare. Cum realizăm asta? Făcând o mică analiză pe principiul „hoțul strigă hoții”, se poate ajunge la concluzia că toate mișcările politice considerate astăzi extremiste sunt încadrate în aripa dreaptă a clasificării ideologice. Deși multe dintre ele au un mesaj cât se poate de conservator și moderat, tot sunt încadrate ca fiind de extremă dreapta. De aici derivă două lucruri: unul dintre ele este acela că adevărata mișcare de extremă dreaptă, în speță nazismul, este dus în derizoriu (să-l pui pe Trump în aceeași oală cu Hitler, e o jignire pentru Hitler), creând astfel o confuzie periculoasă. Al doilea aspect ține de suspecta penurie a partidelor de extremă stângă. Oare nu mai există extrema stângă? Oare să se fi evaporat comuniștii dintre noi?

Cert este că ne aflăm într-un punct de aroganță umană maximă: tot ce este vechi, trebuie aruncat și în concordanță, tot ce este nou este bun. Avem religia numită „știință” care îți asigură o potecă bine batătorită către nihilism și de mai mult nu mai avem nevoie. Să avem mâncare și să ne reproducem, că oricum asta e misiunea noastră. E bun capitalismul, tovarăși!

Valorile lu` Pește…

P.S.: Pentru a evita o eventuală confuzie, țin să menționez că în rândurile de mai sus se face referire la statele democratice, nu la dictaturi.

Website | + posts

LEAVE A RESPONSE

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: