ÎN SURDINĂ

Vreme trece, vreme vine

Poetry

Reflecție târzie

De ce lumea întreagă e-o gloată prea perfidă?

Sau haită de lupi negri, turbați și hămesiți?

De ce unii mănâncă, în taină, aguridă,

Dar altora, în public, li-s dinții strepeziți?

Hiene costelive în noapte se aud,

Urletul lor de foame – ce horcăit funest!

Pedeapsă capitală primești, de ești onest,

Căci plebea dă sentința, iar finalu’ ți-e crud!

Și-a terminat soprana acutul de final,

Dar publicul e-absent, în sală e orgie,

Trupuri gemând sincronic – ce samavolnicie!

Căci tocmai ei, cei culți, s-au prins în joc carnal!

Onoare, curaj, milă, cinste, sinceritate

Virtuți demult pierdute – o joacă de copii!

Domnește întunericul, puțini mai au făclii,

Vin vremuri de pe urmă, deja sunt scrise toate!

Ce-i bun nu mai contează, conștiința-i lividă,

Oamenii cad vremelnic și se abrutizează

Lupta pentru valoare e-un monolog sinistru

Prietenii te-ngroapă – ei, monștri, te cred monstru!

Și te intrebi, în șoaptă, când ura n-are bază:

“De ce lumea întreagă e-o gloată prea perfidă?”

+ posts

LEAVE A RESPONSE

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: