ÎN SURDINĂ

Vreme trece, vreme vine

Poetry

Nou sau bun?

Apusul unei nații nu e’n sabie,

E în cutume noi, apăsătoare,

În fals progres, minciună ori uitare,

Când cei curați, de fapt, sunt plini de scabie.

Căci, construind viitor doar din prezent,

Nu știi ce vrei și nu știi ce-ai avut,

Ești un “om nou”, placid, fără trecut,

Fără memorie, fără sentiment,

Doar subjugat, hipnotic, de moment!

Să repetăm clișee, haideți, dară!

Dragi frați obtuzi și lobotomizați,

Din buze, toți, steril, să plescăim,

Ca peștii pe uscat să horcăim,

Cu ură defulând, hipnotizați,

Ce mai contează ce-a fost odinioară!

Da, am făcut, cândva, cu chin, o țară,

Era demult…N-o mai făceam acum!

Azi căscăm gura, fără judecată,

Ne luăm pâinea și circul, proști, ca plată,

Jucăm principii la barbut, în drum –

Popor necopt, lume abrutizată –

Cu suflet bun și minte mercenară…

Să vina cineva, urlă mulțimea,

Naivi, destepți – comod manipulați,

Dar n-are cine, moare românimea,

În șapte zări se-mprăștie junimea,

Și patrioții sunt exterminați!

Da, am avut, zâmbind, cândva, o țară,

Smerite idealuri, mari bărbați,

Rămas-a azi doar ură și ocară,

Doar sclavi, păgâni, hoți, curve și argați!

Oare simți-vom că acest “avânt”,

Ne-ntoarce toți eroii în mormânt?

+ posts

LEAVE A RESPONSE

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: