ÎN SURDINĂ

Vreme trece, vreme vine

Personal

Discriminare sau statistică?

Discriminarea reprezintă în sine un subiect care atârnă destul de greu astăzi în discursul public. Politicienii și jurnaliștii se folosesc, într-un mod cel puțin grețos, de beneficiile pe care le aduce cu sine combaterea sterilă a discriminării. Fie capital politic, ori vizualizări pe pagină, toți se ascund în spatele unor lozinci care, în nucleul lor, conțin un adevăr.

În această notă voi încerca să vă prezint două dintre experiențele mele avute de-a lungul șederii mele în Germania, cu speranța că poate cei care sunt înflăcărați susținători ai toleranței și vor citi articolul de față, își vor îndrepta atenția asupra adevăratelor probleme ce țin de discriminare, în toate formele ei posibile.

Eram în prima săptămână de când eu și prietena mea ne mutasem, din punct de vedere administrativ, în Germania. Una dintre problemele ce trebuiau rezolvate la momentul respectiv era obținerea unui număr de telefon german. Am fi preferat să ne facem un abonament, fără a achiziționa un telefon, în condițiile în care văzusem câteva oferte de acest tip avantajoase pentru noi. Zis și făcut: ne înarmăm cu trei propoziții în germană învățate în prealabil și cu o doză de curaj și mergem la reprezentața unei rețele de telefonie mobilă din apropierea noastră, hotărâți fiind să ne facem abonament. Reușim cumva să ne facem înțeleși, iar doamna de la reprezentață ne-a informat politicos că firma la care voiam noi să fim nu ne va accepta pentru că suntem de puțină vreme în Germania.

Argumentul ni s-a părut valid și l-am luat ca atare, fără să punem întrebări suplimentare. Dar tot dumneai ne-a propus o altă variantă care ar fi fost avantajoasă pentru noi. Acceptăm și se trece rapid la formalități. Ajungem la ultimul pas unde cererea noastră trebuia să fie acceptată de distribuitorul de servicii de telecomunicații. Distribuitorul în speță a refuzat cererea noastră pe motiv necunoscut. Doamna de la ghișeu își sună șeful (care știa spre norocul nostru engleză) și ni-l oferă la telefon întru clarificarea situației create. Domnul în speță a fost foarte sincer cu noi și ne-a spus din start că motivul pentru care nu ni se acceptă cererea se rezumă la cetățenia noastră, cumulat cu faptul că eram nou-veniți: „Because you are coming from Romania. Such services are usually not accessible to romanians and bulgarians.” Am avut amândoi în acel moment un sentiment de resemnare și revoltă în același timp: resemnați că știam motivele pentru care nu vom primi ceea ce doream și revoltă pentru că știam, de asemenea, motivele pentru care românii și bulgarii nu pot beneficia de astfel de servicii la fel de ușor ca oricare altcineva.

A doua istorisire este legată de un credit pe care am dorit la un moment dat să-l accesăm. În situația de acum eram deja stabiliți aici de aproape trei ani de zile, cu locuri de muncă relativ stabile și un venit suficient de bun care să poată acoperi suma de care noi aveam nevoie. Încercăm la mai multe bănci și primim refuzuri după refuzuri pe motiv că nu aveam contracte cu termen nedeterminat. Adevărul este că nu aveam aceste contracte, dar se putea observa la o scurtă analiză că suntem persoane care am dat dovadă de seriozitate în timpul șederii noastre în Germania.

Ne-am încercat norocul mai departe și, într-un final, o bancă este dispusă să stea la discuții cu noi. Prietena mea se prezintă la discuția respectivă, dar primește inițial un răspuns negativ pe același motiv: nu aveți contract cu termen nedeterminat. În încercarea de a mai scote un iepure din joben, prietena mea îi spune că avem totuși contractele extinse deja de două ori, motiv pentru care posibilitatea de a primi cel puțin unul dintre noi nedeterminat este destul de mare.* Fiind astfel prezentată situația, domnul de la bancă spune senin că în astfel de condiții există posibilitatea ca, în cele din urmă, noi să primim banii de care aveam nevoie. La finalul discuției rămăsese ca noi să primim destul de repede un răspuns, preferabil pozitiv. Trec două săptămâni și noi nu mai primeam nimic. În cele din urmă îi scriem domnului întrebându-l în ce stadiu se află cererea noastră. Răspunsul:

Traducerea pe scurt: „Persoanelor din România și Bulgaria le sunt necesari minim doi ani împliniți la locul de muncă pentru a putea primi un credit.”

După standardele de astăzi, în cazurile trăite de mine și prietena mea, am avea de-a face cu un tip de discriminare etnică de tip rudimentar. Doar pentru faptul că eu vin dintr-o țară care exportă mulți hoți de buzunare și țepari ieftini care fură salam din supermarket îmi este îngrădit dreptul de a accesa servicii destinate tuturor.

Se poate sesiza clara nonșalanță prin care ni s-a spus că nu putem face ceva anume pe simplul motiv că suntem români. Acum ar trebui să zbier din toți plămânii, să fac proteste și mișcări de stradă și să anunț guvernul că eu sunt discriminat. Dar nu voi face nimic din toate astea. De ce? Pentru simplul fapt că eu nu le văd ca pe o discriminare, ci, mai degrabă, ca pe niște date statistice. Mulți români fură în străinătate, mulți au probleme cu legea, mulți au luat telefoane la abonament și au plecat în țară, mulți etc.. Mi se pare îndreptățit să fiu „discriminat” dat fiind comportamentul celor din „familia mea” de români, atâta timp cât știu că am totuși posibilitatea să dovedesc în timp că nu sunt așa. 

Voi încheia printr-un îndemn la introspecție deoarece prea puțini își pun astăzi problema despre greșelile pe care ei le fac și aruncă ușor gunoiul în curtea vecinului doar pentru că au posibilitatea de a face asta. În mare proporție, problemele noastre sunt de fapt problemele persoanei noastre, vina celor de lângă noi fiind de cele mai multe ori doar aparentă.

Disclaimer: Cred că majoritatea covârșitoare a cazurilor de discriminare se regăsesc în expunerea mea de mai sus; ele nefiind decât aparent discriminatorii. Dar în același timp sunt situații regretabile în care oamenii sunt cu adevărat puși în situații neplăcute, care le afectează viața personală, doar pentru că fac parte din altă categorie. Aici nu mă pot pronunța și susțin moral orice om care nu poate ajunge ceea ce are potențial să ajungă doar pentru că este încadrat într-un grup din care face întâmplător parte.

*În Germania angajatorul este obligat ca după doi ani să ofere angajatului contrat nedeterminat.

Website | + posts

LEAVE A RESPONSE

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: