ÎN SURDINĂ

Vreme trece, vreme vine

Philosophy Politics

Cine urlă la urmă, urlă mai bine?

În lipsa unor elite veritabile care să îndrume poporul, care să-i ajute să își dea seama în mod cât de cât obiectiv de lumea în care trăiesc, sonorul ia locul mesajelor, iar golul este umplut, din păcate, de populisme fără esență, care lovesc dialogul cu barosul. De haloimăs, dacă tot suntem la argou și jargon.

Dacă s-a alterat ceva cu adevărat, în România ultimelor trei decenii, aceea este fibra noastră colectivă, identitatea societății noastre. Practic, comunismul ne-a umblat rău la inconștientul colectiv (pentru cine preferă Jung). În lipsa unei elite culturale, băgată în pușcăriile comuniste, calitatea formatorilor de opinie s-a diluat foarte mult și continuă să fie, de la an la an, chiar mai slaba (cu tot respectul pentru cei puțini valoroși pe care încă îi avem).

E drept, tipul acesta de oameni prind mult mai bine la public. În fond, oamenii reacționează cu precădere la mesaje simple și agresive, care ating puternic coarda emoțională. Altfel, cum ar fi căzut atâtea capete, în mod haotic, sub ghilotinele Revoluției Franceze? Sau cum ar fi preluat bolșevicii puterea într-un Imperiu în care orice altceva era mare, mai puțin proletariatul? La un moment dat, poate fiecare vrea capul câte unui “Moțoc” pentru a-și răscumpăra propriile lipsuri.

Dar astea sunt exemple nefaste din istorie, din care ar trebui să învățăm, nu să ne inspirăm. Ori, după 1990, în România a contat mai mult țignalul decât acțiunea, mai mult ego-ul decât unitatea, mai mult vorba decât fapta. La noi, deși e foarte clar că populismele nu sunt acoperite de realitate, ele tot electrizează oamenii. Oameni de bună credință, în marea lor majoritate, însă care au nevoie aproape disperată de repere culturale, de mesaje mobilizatoare, de speranță. De exemple. De cineva care să dea glas exact lucrurilor care îi dor mai tare. Că e vorba doar de glas și atât? Asta nu mai contează. Penuria e prea mare ca să ne mai împiedicăm în detalii.

Pe această nevoie identitară s-au ridicat, grosolan, pseudo-repere cu fler, care au speculat fix ce a trebuit, când a trebuit. Unii dintre ei – oameni cultivați, citiți, scoliți bine.

  • Tot ce spuneau era perfect, atingea exact problemele arzătoare ale națiunii. Unii – ca Vadim Tudor – promiteau execuții pe stadioane și mitraliera ca blazon de stat. Alții – ca Dan Diaconescu Direct – „cumpărau” Oltchimul și ne salvau de ciocoi. Alții – ca Diana Șoșoacă – ne “apără” de oculta mondială care ne vrea transformați în niște creaturi distopice prin extragerea cu seringa a liberului-arbitru.
  • Tot ce făceau era prea puțin sau chiar pe invers. Bineînțeles, aveau un alibi excelent: nu erau lăsați. Erau niște „martiri” care sufereau împreună cu noi. Desigur, stomacurile lor erau de altă părere.

Din fericire, istoria îi face uitați, rând pe rând. Se ridică alții, dar vor fi uitați și ei, pentru că oamenii sunt definiți cel mai bine de faptele lor. Avem nevoie de îndrumători veritabili pentru a compensa cuvintele goale care sparg timpane. Astfel de oameni vor ști întotdeauna să și asculte, să lucreze în echipă. Să și facă, nu doar să zică.

Vrem să tragem la aceeași căruță, nu să sărim pe ea ca să o afundăm mai rău în șanț.

+ posts

2 COMMENTS

  1. Din pacate, aluziile facute in acest articol nu sunt confirmate de realitate. Aceasta arata ca exact cei mai “discreti” au taiat adanc in corpul tarii si in economia ei, punand bir pe capetele noastre prin sumele enorme imprumutate de stat ca apoi sa fie volatilizate in buzunarele lor. Habar n-ati avut de nordul tarii “dat de suflet” de presedintele Constantinescu si primul ministru Adria Severin, Ucrainei, nu? Flota vi s-a vandut sub nas, fabrica de avioane de la Bacau, la fel, iar imbecilii tradatori care au facut toate astea azi sunt aplaudati la TV cand vin sa ne dea lectii in limbaj “soft”. Caci asta promoveaza acest articol: forma frumoasa ca un bibelou gol pe dinauntru.
    Substanta, asumarea, sperie, deranjeaza somnul natiunii. Eroii acestei tari, Stefan, Mircea, Mihai, nu au fost deloc soft. Noi nu suntem francezi, ci urmasi ai celor mai viteji dintre traci. Asa incat cine nu suporta ca lucrurile abominabile sa fie numite, cine are “naturelul simtitor” si apreciaza forma mai mult decat fondul, sa se uite in alta parte sau sa schimbe canalul!

    • Nu e vorba de “naturel simtitor”,stimată doamna! Sunt total de acord cu ce ati spus, doar ca aici e problema. Toti cei care au urlat din toti rarunchii ca ne salveaza, de facto nu au facut nimic, ci se intretineau amical cu toti cei care ne-au vandut! Cum prindeau un microfon, urlau in el cum nu mai pot ei de grija noastra, a oamenilor, si cum ridica ei stindardul la lupta. Ei, as! Despre Vadim Tudor e suficient doar sa punem cap la cap ce spunea si ce facea, de fapt (adica nimic), Diana Sosoaca s-a dat imediat cu PSD-ul, la nici doua minute dupa ce a fost data afara din AUR (verificati informatiile din spatiul public, daca nu ma credeti), iar despre Dan Diaconescu nici nu se impune niciun argument – am vazut cu ochii nostri planul lui de “otevizare” a creierului romanilor. Sunt total de acord cu dumneavoastra, insa demonstrezi cel mai bine ceva prin fapte, prin actiuni! Nu prin “care urla mai tare” Spuneti-mi, va rog: cam cat de mult urlau Bratienii, Maniu, Kogalniceanu, Catargiu, Cuza, si toti oamenii adevarati care au facut ceva pentru Romania? L-ati vazut pe Coposu sa urle vreodata ca un descreierat? Nu cred. Diferenta e ca toti acei oameni au facut. Astia de acum doar vorbesc.

LEAVE A RESPONSE

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: