ÎN SURDINĂ

Vreme trece, vreme vine

Social

„Am găsit droguri la Penețeu’”

Anno Domini 2021… 31 de ani de la prăbușirea comunismului în Europa de Est și un an, deja, de când pandemia noului Coronavirus a pătruns și pe aceste pământuri.

După ce mămăliga a explodat cu tot cu tuci și cu aragaz, dând pe afară din clădirea CC și din Piața Palatului, românii ar fi trebuit să scape de un întreg regim politic, nu doar de doi inși. Începând cu 1990, istoria ar fi putut să regleze, cumva, tarele și metehnele care condimentează subconștientul colectiv al acestui popor. Nu prea s-a întâmplat.

Am primit o nouă șansă de a lua ce e bun din trecut și de a merge mai departe, construind viitorul. Poate nu am știut, îmbătați de aburii televizorului, și i-am crezut pe unii care ne-au promis doar că vor desena viitorul pe hârtie. Atât. Ca fapt divers, băieții respectivi erau, în mare parte, aceiași ca și înainte. Au venit, însă, cu abordări noi. Mai întâi, cu o „democrație originală”. Apoi cu „15.000 de specialiști”, pentru a repara țara. În continuare, cu visul aderării la NATO și la Uniunea Europeană. Apoi s-au luptat cu corupția. Apoi, între ei. Din nou cu corupția. Și acum, cu virusul.

Până nu demult, părea că dreapta și stânga se amestecaseră la noi într-atât încât s-au transformat într-un terci al cumetriei și al stomacului plin ca doctrină politică. Aceiași oameni – indiferent că unii au pozat în liberali, alții în social-democrați, unii în patrioți, alții în tehnocrați – ne-au reparat țara așa bine încât astăzi avem cel mai mare exod al populației din lume, după Siria. Mulți dintre noi pleacă oriunde văd cu ochii. Fie tineri, fie bătrâni, fie din dorință, fie de nevoie. Da, au reparat-o bine.

„Cine v-a lucrat aici?” – ar întreba un instalator mai experimentat. Păi cine? Noi toți, cine altcineva? Ne place sau nu, clasa politică și liderii ei sunt emanația societății, până la urmă. A poporului. „Cum e turcul, și pistolul”, nu?

Cum ziceam, suntem în 2021. Surprinzător, avem un Parlament destul de multicolor, de pestriț, mai reprezentativ pentru electoratul românesc. Cel puțin teoretic. Avem FSN-ul, în ambele sale forme (PSD și PNL), tributar doctrinei stomacului plin de care vorbeam mai sus. Apoi, pe stânga avem USR, născut ca partid nou, dar preluat repede de oamenii vechi, cu ochi albaștri. Pe dreapta avem AUR-ul, partid nou, promițător, care propune un reviriment național, însă care trebuie urmărit cu atenție. Românii s-au fript destul cu ciorbă, deci pot sufla liniștiți chiar și în iaurt.

Cum s-a ajuns la situația de astăzi? Cum poate o societate să aibă memorie scurtă, deși are toate condițiile să nu uite tot, la fiecare 4 ani? Cum a putut televizorul, ziarul, iar apoi Facebook-ul să facă sau să desfacă guverne? Vom încerca și noi să analizăm, pe cât posibil, politica românească. Primele evenimente ale anului deja le-am ratat, dar ne vom ține după ce se va întâmpla de-acum înainte.

Vom face analogii, retrospecții, speculații – vom face și mișto, câteodată. Un lucru e cert: nu putem ști cum suntem până nu aflăm cum am fost. Iar următorii patru ani sunt vitali. Va fi o perioadă de răscruce, în care ne trebuie neapărat o mișcare politică națională, conservatoare, care să ne coaguleze. Da, poate că lumea se abrutizează. Poate că ideologiile au pătruns peste tot și ne-au polarizat pe toți. Dar oricând putem lucra la o lume mai mică, a noastră, care să fie bună. Putem pune umărul măcar la o Românie mai bună, mai mare, mai puternică.

Vom fi iarăși între Est și Vest, și trebuie să cântărim bine. Până una-alta, nu cred că avem nevoie de ideologii, ci de respect. De lucruri firești, de armonie. De oameni cinstiți. Stați aproape!

+ posts

LEAVE A RESPONSE

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: