ÎN SURDINĂ

Vreme trece, vreme vine

Politics

Un burger, o tigaie și un kil de făină intră într-un bar:

Bă, ce îi mai fraieream în campanie electorală pe sărăntocii astia! – zice kilu’ de făină…

Bă, ce se mai bătea lumea să mă cumpere când eram la reducere! – spune tigaia…

La care burgerul:

Bă, știți ceva? Eu sunt mai tânăr, dar realizez că lumea nu s-a schimbat deloc!

La fel ca în alte situații care se manifesta paradoxal, avem și aici o reprezentare fidelă a dublului standard. Bineînțeles că el se manifestă peste tot în lume, în toate țările, într-o formă sau alta, din moment ce privește, până la urmă, natura umană. La noi, însă, are o savoare mai specială. Poate așa suntem noi, mai speciali. În România, și democrația de după 1989 s-a numit “originală”, după cum s-a exprimat chiar primul președinte post-comunist (sau neo-comunist, cum ar zice unii).

De aceea, prefer să numesc acest fenomen “oximoronul românesc”. În acest caz, se manifestă prin atitudinea generației “gleznelor goale”, care cârtesc sau chiar înjură tot ceea ce fac părinții și bunicii lor. Că stau la pomeni, că își vând votul pe o sticlă de ulei, că se calcă în picioare pentru niște tigăi sau drujbe la reducere, și așa mai departe. Știți voi, eternul conflict dintre generații, perceput mai acut sau nu în funcție de epocă.

Doar că ne permitem și noi o întrebare: cu ce sunt mai diferiți, mai corecți sau mai cerebrali acești tineri care stau la coadă pentru un burger moca? Poate veți spune că au vrut și ei să profite de o oportunitate, de o ofertă. Până la urmă, și asta stă, oarecum, în firea omului, nu? Da, corect. Dar atunci înseamnă că ei condamnă un comportament al părinților sau bunicilor lor pe care ei înșiși îl au. Păi e frumos? Asta nu se cam numește ipocrizie? Sau bine, poate e doar inconștiență.

În orice caz, măcar mulți dintre oamenii ăștia care ne-au crescut și care acum nu mai sunt în ton cu vremurile au și o scuză – au venituri mici și foarte mici. Dar tinerii “frumoși și liberi”? Generația bărbițelor ferchezuite și a gleznelor goale? Noii proletari ai corporațiilor? Ei au venituri mai mari, nu? Mai ales în București. Pipera și Aurel Vlaicu plătesc binișor, față de CAP-urile, fabricile și uzinele epocii trecute. Păi și să stai la coadă pentru un burger moca, la Romană?

E amuzant când tinerii noștri își doresc o țară ca afară, dar iau pomana cu ambele mâini, dacă li se oferă. Așa s-a întâmplat și cu gratuitatea transportului feroviar pentru studenți. Vrem să fim de dreapta, liberali, pe concurență, pe competiție. Ne luăm părinții și bunicii peste picior că au fost niște “comuniști”, de multe ori. În același timp, acceptăm pomeni și facem urât dacă ni se iau.

Vrem o societate ca în țările de dreapta, din Vest? Condiții și mentalitate ca în Vest? Păi vesticii plătesc orice bun, orice serviciu, iar tinerii, în general, plătesc de se usucă, de la taxe de studii până la ce vreți voi… Asta în cazul în care nu au rezultate foarte bune, atunci da, mai și primesc, că e pe concurență.

Sau, dacă vrem pomeni, e ok, doar că astfel avem și noi înclinații socialiste, exact ca ăia pe care îi înjurăm, în spume! Păi cum facem, suntem capitaliști, liberali, de dreapta, ori ipocriți care salivează la pomeni de factură socialistă? Mentalitate de milogi sau de occidentali?

Putem să fim și milogi, nu-i bai, dar măcar să nu ne mai luăm de cei mai bătrâni dacă și noi facem același lucru. Ați ghicit, pentru că e același lucru.

Website | + posts
+ posts

LEAVE A RESPONSE

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: